Ce ar putea face obiectul anchetei Parchetului European condus de Kovesi în cazul finanțării combaterii efectelor pandemiei COVID

Ce ar putea face obiectul anchetei Parchetului European condus de Kovesi în cazul finanțării combaterii efectelor pandemiei COVID

Liana Iacob, avocat la Budușan și Asociații, scrie într-o opinie profesională prezentată pe linkedin ce posibile fapte ar atrage competența Parchetului European condus de Laura Codruța Kovesi în cazul finanțării efectelor pandemiei COVID-19

”În consecință, la nivel teoretic, în măsura în care prejudiciul suferit de bugetul UE ar fi de cel puțin 10 milioane euro, sau în situația în care, deși prejudiciul este inferior valorii de 10 milioane euro, cazul are repercusiuni la nivelul UE, cea ce impune desfășurarea investigației de către EPPO, sau funcționari sau agenți ai Uniunii ar putea fi suspectați de săvârșirea infracțiunii, EPPO ar putea decide să își exercite competența materială în legătură cu investigarea unor infracțiuni prevăzute de dreptul național român, cum ar fi (spre exemplu și fără limitare): infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, prevăzute și sancționate de dispozițiile art. 181, art. 182 și art. 183 din Legea nr. 78/2000; infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută și sancționată de art. 367 C. pen, infracțiunea de deturnare a licitațiilor publice, prevăzută și sancționată de art. 246 C.pen., infracțiunea de deturnare de fonduri, prevăzută și sancționată de art. 307 C.pen., infracțiunea de luare de mită, prevăzută și sancționată de art. 289 C.pen., infracțiunea de dare de mită, prevăzută și sancționată de art. 290 C.pen., infracțiunea de trafic de influență, prevăzută și sancționată de art. 291 C.pen., infracțiunea de cumpărare de influență, prevăzută și sancționată de art. 292 C.pen., infracțiunea prevăzută și sancționată de art. 294 C.pen., privind fapte (de corupție) săvârșite de către funcționari străini sau în legătură cu aceștia, infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută și sancționată de art. 297 C. pen., infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și sancționată de art. 322 alin. 1 C.pen., infracțiunea de evaziune fiscală în materie de TVA cu efecte transfrontaliere, prevăzută și sancționată de art. 8 din Legea nr. 241/2005 (de ex., prin diminuarea valorii mărfurilor în vamă, fraudă carusel, etc.); infracțiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 129/2019”, susține avocatul Liana Iacob.

 

 

REDĂM MAI JOS INTEGRAL OPINIA LEGALĂ PREZENTATĂ

 

Finanțarea combaterii efectelor pandemiei COVID – 19 și competența materială a Parchetului European

Liana Iacob avocat la Budușan și Asociații


Pentru a contribui la combaterea pandemiei Covid-19, în cadrul politicii de coeziune, Uniunea Europeană a luat măsuri suplimentare de urgență, constând, în esență, într-o serie de suspendări, excepții și derogări temporare de la regimul fondurilor europene alocate programelor sprijinite de Fondul european de dezvoltare regională („FEDR”), de Fondul social european („FSE”) și de Fondul de coeziune, precum și de Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime („FEPAM”).

În acest scop, a fost adoptat la data de 22.04.2020 Regulamentul nr. 558/2020 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1301/2013 și (UE) nr. 1303/2013 în ceea ce privește măsuri specifice de asigurare a unei flexibilități excepționale pentru utilizarea fondurilor structurale și de investiții europene ca reacție la epidemia de COVID-19

(nr. CELEX 32020R0558), în vigoare pe teritoriul UE de la data de 24.04.2020 („Regulamentul nr. 558/2020”), cunoscut sub denumirea „Inițiativa plus pentru investiții ca reacție la coronavirus”.

Practic, prin Regulamentul nr. 558/2020, sfera sprijinului din partea programelor sprijinite din fonduri europene a fost extins considerabil, pentru a contribui la o reacție eficace la criza actuală de sănătate publică, fiind permisă reorientarea resurselor financiare către operațiuni legate de criză.

Astfel, „Inițiativa plus pentru investiții ca reacție la coronavirus” a permis mobilizarea deplină a întregului sprijin neutilizat din fondurile structurale și de investiții europene pentru anul 2020 și redirecționarea acestor resurse financiare pentru IMM-uri, pentru sistemele de șomaj tehnic și pentru sectoarele din domeniul sănătății. Statelor membre li s-a permis, de asemenea, să transfere sume între diferite fonduri și regiuni, pentru a contribui în mod eficient la atenuarea daunelor sociale și economice provocate de pandemie. De asemenea, a fost reglementată posibilitatea statelor membre ca, în perioada 1.07.2020 – 30.06.2021, să solicite sprijin financiar în proporție de 100 % din bugetul UE, reenunțându-se la componenta de cofinanțare națională. În condiții normale, programele politicii de coeziune sunt finanțate în comun din bugetul UE și din contribuțiile statelor membre. În sfârșit, fermierii pot și ei beneficia de aceste măsuri, prin garanții și împrumuturi preferențiale de până la 200 000 EUR, al căror scop este să îi ajute să beneficieze de lichidități sau de compensații pentru pierderi.

Chiar anterior adoptării și intrării în vigoare a Regulamentului nr. 558/2020, Guvernul României a decis finanțarea din fonduri europene a achizițiilor de echipamente medicale, precum și de echipamente de protecție, destinate personalului medical implicat în tratarea pacienților infectați cu noul coronavirus. Astfel, încă de la data de 30.03.2020, Ministrul Sănătății și Ministrul Fondurilor Europene[1] au informat managerii de spitale din România despre posibilitatea efectuării de asemenea achiziții finanțate din fonduri europene, în limita valorii maxime de 45 milioane euro, respectiv, a valorii totale a fondurilor europene disponibile de 300 milioane euro. Asemenea achiziții publice aveau a fi efectuate în procedură derogatorie de la regimul de drept comun al achizițiilor, respectiv, în procedură de negociere fără publicarea prealabilă, în condițiile art. 32 par. 2 lit. c) din Directiva 2014/24/UE și/sau procedură restrânsă accelerată, în condițiile art. 28 par. 3 din Directiva 2014/24/UE și/sau procedură deschisă accelerată, în condițiile art. 27 par. 6 din Directiva 2014/24/UE.

Au fost astfel finanțate din fonduri europene proiecte precum „Sprijin pentru persoanele vulnerabile în contextul epidemiei COVID-19”, „Sprijin pentru salariaţii angajatorilor care reduc sau întrerup temporar activitatea total sau parţial ca urmare a efectelor epidemiei coronavirusului SARS-CoV-2, pe perioada stării de urgenţă decretată”[2], etc., fiind de așteptat ca, cel puțin pe perioada de aplicare a Regulamentului nr. 558/2020, respectiv, până la data de 30.06.2021, fondurile europene să fie accesate și în România, ca și componentă financiară semnificativă a eforturilor dedicate combaterii pandemiei Covid-19 și efectelor negative, sociale și/sau economice, ale acesteia.

Fără a dedica o analiză exhaustivă programelor finanțate din fonduri europene, notăm că frauda în materia fondurilor europene rămâne o îngrijorare și o preocupare constantă a autorităților naționale și europene. Spre exemplu, Oficiul European de Luptă Anti-Fraudă (OLAF) a realizat, numai în anul 2018, 167 de investigații complete, a deschis 219 noi investigații și a recomandat recuperarea, la bugetele Uniunii Europene, a sumei de 371 milioane euro[3]. La nivelul anului 2018, în România, OLAF a detectat aproximativ 5791 de situații de încălcare a regimului fondurilor europene, cu o rată de consecințe judiciare în materie penală (i.e., rechizitorii emise) de 30%[4].

În Raportul Special nr. 1/2019[5], dedicat investigării fraudelor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, s-a consemnat că OLAF înregistrează o rată de acuzare penală în 45% din cazurile investigate.

În Raportul Special nr. 6/2019[6], în materia fraudelor în cheltuirea fondurilor de coeziune s-a constatat că riscul de fraudă în zona fondurilor de coeziune este semnificativ mai mare decât în cazul altor fonduri europene, iar România are a doua cea mai mare rată de detectare a acestor fraude din Uniunea Europeană, fiind depășită numai de Slovacia.

Aceste exemple conturează, pe de o parte, realitatea că frauda afectează și va continua să afecteze bugetele europene, dar și creșterea capacității de detecție și investigare, inclusiv penală, la nivelul autorităților naționale și europene.

În cadrul acestor demersuri de creștere a capacității de detectare și investigare a fraudelor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, prin Regulamentul (UE) nr. 2017/1939[7] a fost instituit și Parchetul European (denumit și „EPPO”), condus de către Procurorul Șef European.

Instituția va realiza primele anchete începând cu data de 20.11.2020, dată până la care EPPO trebuie operaționalizat pe deplin, iar fiecare stat membru trebuie să desemneze cel puțin doi procurori europene, care sunt numiți de colegiul de conducere al Parchetului European, la propunerea procurorului-șef european[8].

Extrem de relevant, competența materială a EPPO[9] include orice infracțiuni care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, precum și orice altă infracțiune care este legată în mod indisolubil de un comportament infracțional care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene. De menționat, atare competență materială se menține indiferent dacă același comportament infracțional ar putea fi încadrat ca un alt tip de infracțiune în temeiul dreptului național.

De asemenea, competența materială a EPPO include următoarele fapte, săvârșite cu intenție și, în principiu, dacă prejudiciul cauzat este cel puțin egal cu suma de 10 milioane de euro[10]:

1. În legătură cu cheltuielile care nu sunt aferente achizițiilor, orice acțiune sau inacțiune cu privire la: (i) utilizarea sau prezentarea de declarații sau documente false, incorecte sau incomplete, având ca efect deturnarea sau reținerea necuvenită de fonduri sau active de la bugetul Uniunii, ori de la bugetele gestionate de Uniune sau în numele acesteia; (ii) În legătură cu cheltuielile care nu sunt aferente achizițiilor, orice acțiune sau inacțiune cu privire la utilizarea sau prezentarea de documente false, incorecte sau incomplete, având ca efect deturnarea sau reținerea necuvenită de fonduri sau active de la bugetul Uniunii, ori de la bugetele gestionate de Uniune sau în numele acesteia; (iii) nedivulgarea de informații, cu încălcarea unei obligații specifice, având același efect; (iv) orice acțiune sau inacțiune cu privire la utilizarea necorespunzătoare a unor astfel de fonduri sau active în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate inițial.

2. În legătură cu cheltuielile aferente achizițiilor, cel puțin dacă este săvârșită pentru a obține un profit ilegal pentru autor sau pentru altă persoană, prin cauzarea unei pierderi în ceea ce privește interesele financiare ale Uniunii, orice acțiune sau inacțiune cu privire la: (i) utilizarea sau prezentarea de declarații sau documente false, incorecte sau incomplete, având ca efect deturnarea sau reținerea necuvenită de fonduri sau active de la bugetul Uniunii ori de la bugetele gestionate de Uniune sau în numele acesteia; (ii) nedivulgarea de informații, cu încălcarea unei obligații specifice, având același efect; sau (iii) utilizarea necorespunzătoare a unor astfel de fonduri sau active în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate inițial, care prejudiciază interesele financiare ale Uniunii

3. În ce privește veniturile obținute din propriile resurse de TVA, orice acțiune sau inacțiune comisă în cadrul unor scheme frauduloase cu caracter transfrontalier, în ceea ce privește: (i) utilizarea sau prezentarea de declarații sau documente false, incorecte sau incomplete privind TVA, având ca efect diminuarea resurselor bugetului Uniunii; (ii) nedivulgarea de informații privind TVA, încălcându-se astfel o obligație specifică, având același efect; sau (iii) prezentarea unor declarații corecte privind TVA pentru a masca în mod fraudulos neplata sau constituirea unor drepturi necuvenite la rambursări de TVA.

4. În legătură cu alte venituri decât cele obținute din propriile resurse de TVA, orice acțiune sau inacțiune cu privire la: (i) utilizarea sau prezentarea de declarații sau documente false, incorecte sau incomplete, având ca efect diminuarea ilegală a resurselor bugetului Uniunii sau ale bugetelor gestionate de Uniune ori în numele acesteia; (ii) nedivulgarea de informații, cu încălcarea unei obligații specifice, având același efect; sau (iii) utilizarea necorespunzătoare a unui beneficiu obținut în mod legal, având același efect. Pentru asemenea infracțiuni, EPPO este competent numai atunci când acțiunile sau inacțiunile intenționate definite în dispoziția respectivă sunt legate de teritoriul a două sau mai multe state membre și implică un prejudiciu total de cel puțin 10 milioane euro.

5. EPPO este competent, de asemenea, în cazul infracțiunilor referitoare la participarea la o organizație criminală, astfel cum este definită în Decizia-cadru 2008/841/JAI, astfel cum a fost transpusă în dreptul intern, în cazul în care activitatea infracțională principală a unei astfel de organizații criminale este de a săvârși oricare dintre infracțiunile care intră în competența materială a EPPO.

6. Orice alte infracțiuni prevăzute de legea națională, dacă există o legătură indisolubilă între acestea și infracțiunile de competența EPPO, dar numai dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții alternative: a) cazul are repercusiuni la nivelul UE, cea ce impune desfășurarea investigației de către EPPO; sau b) funcționari sau agenți ai Uniunii ar putea fi suspectați de săvârșirea infracțiunii. Pot intra în această categorie, spre exemplu, spălarea banilor, în care sunt implicate bunurile provenind din infracțiuni de competența materială a EPPO, precum și corupția activă sau pasivă, ori infracțiuni de fals sau de serviciu, dacă au fost comise în legătură cu infracțiunile care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, de competența EPPO etc.

7. De menționat faptul că noțiunea de „funcționari sau agenți ai Uniunii” include, în scopul legislației speciale de drept penal european: a) funcționar al Uniunii (indiferent dacă este angajat în temeiul unui contract, sau detașat la Uniune de către un stat membru sau de către orice organism public sau privat, care îndeplinește atribuții echivalente celor îndeplinite de funcționari sau de alți agenți ai Uniunii, precum și membrii instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, instituite în conformitate cu tratatele, precum și personalul acestora), și/sau b) funcționar național, inclusiv orice funcționar național al altui stat membru și orice funcționar național al unei țări terțe, astfel cum noțiunea de „funcționar” sau „funcționar public” este definită de dreptul intern; respectiv, orice persoană care deține o funcție executivă, administrativă sau judecătorească la nivel național, regional sau local; orice persoană care deține o funcție legislativă la nivel național, regional sau local; și orice altă persoană căreia i s-a încredințat și exercită o funcție de serviciu public care implică gestionarea intereselor financiare ale Uniunii în state membre sau în țări terțe sau luarea de decizii referitoare la acestea.

8. Prin excepție, competența materială a EPPO se extinde și la faptele de mai sus, dar care au cauzat un prejudiciu inferior pragului de 10 milioane EURO, dacă este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții alternative : a) cazul are repercusiuni la nivelul UE, cea ce impune desfășurarea investigației de către EPPO; sau b) funcționari sau agenți ai Uniunii ar putea fi suspectați de săvârșirea infracțiunii.

De menționat că EPPO nu își exercită competența materială în mod automat ci, în conformitate cu principiul dreptului de evocare și procedura prevăzută în Regulamentul nr. 2017/1939, poate decide dacă își exercită competența într-un caz dat, după analiza datelor și informațiilor preliminare.

În consecință, la nivel teoretic, în măsura în care prejudiciul suferit de bugetul UE ar fi de cel puțin 10 milioane euro, sau în situația în care, deși prejudiciul este inferior valorii de 10 milioane euro, cazul are repercusiuni la nivelul UE, cea ce impune desfășurarea investigației de către EPPO, sau funcționari sau agenți ai Uniunii ar putea fi suspectați de săvârșirea infracțiunii, EPPO ar putea decide să își exercite competența materială în legătură cu investigarea unor infracțiuni prevăzute de dreptul național român, cum ar fi (spre exemplu și fără limitare): infracțiunile împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, prevăzute și sancționate de dispozițiile art. 181, art. 182 și art. 183 din Legea nr. 78/2000; infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută și sancționată de art. 367 C. pen, infracțiunea de deturnare a licitațiilor publice, prevăzută și sancționată de art. 246 C.pen., infracțiunea de deturnare de fonduri, prevăzută și sancționată de art. 307 C.pen., infracțiunea de luare de mită, prevăzută și sancționată de art. 289 C.pen., infracțiunea de dare de mită, prevăzută și sancționată de art. 290 C.pen., infracțiunea de trafic de influență, prevăzută și sancționată de art. 291 C.pen., infracțiunea de cumpărare de influență, prevăzută și sancționată de art. 292 C.pen., infracțiunea prevăzută și sancționată de art. 294 C.pen., privind fapte (de corupție) săvârșite de către funcționari străini sau în legătură cu aceștia, infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută și sancționată de art. 297 C. pen., infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută și sancționată de art. 322 alin. 1 C.pen., infracțiunea de evaziune fiscală în materie de TVA cu efecte transfrontaliere, prevăzută și sancționată de art. 8 din Legea nr. 241/2005 (de ex., prin diminuarea valorii mărfurilor în vamă, fraudă carusel, etc.); infracțiunea de spălare a banilor, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 129/2019, etc.

Având în vedere eforturile deosebite întreprinse și măsurile excepționale adoptate la nivelul Uniunii Europene pentru a asigura finanțarea din fonduri europene a măsurilor și acțiunilor necesare combaterii pandemiei COVID-19, atât a crizei de sănătate publică, precum și a efectelor sale negative, sociale sau economice, ca și componentă a politicii de coeziune, menită a consolida integrarea europeană și solidaritatea dintre statele membre, apreciem că orice infracțiune care aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene eventual comisă în legătură cu aceste fonduri europene cu destinație specială (combaterea COVID 19) ar putea fi considerată, indiferent de valoarea prejudiciului produs, ca având „repercursiuni la nivelul UE” , putând atrage competența investigativă a EPPO.

Astfel, în considerarea procentului încă mare de fraudă care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene, sancționată prin dispoziții de drept penal, precum și a finanțării semnificative din fonduri europene a achizițiilor destinate combaterii epidemiei COVID-19 și a efectelor sale negative, există posibilitatea ca, încă de la finalul anului, să asistăm la primele investigații realizate, pe teritoriul României, de Parchetul European.

 

[1] http://mfe.gov.ro/wp-content/uploads/2020/04/f8e5b1f5e553ef07b817130c9c48305f.pdf?fbclid=IwAR1QzdOH-mHk8VSz2pO2jCH87fOeE_nmmDdvfTonLyhIoT4WhL_3dTP9-TY

[2] http://mfe.gov.ro/

[3] https://ec.europa.eu/anti-fraud/sites/antifraud/files/olaf_report_2018_en.pdf

[4] Idem

[5] https://op.europa.eu/webpub/eca/special-reports/fraud-1-2019/en/

[6] https://op.europa.eu/webpub/eca/special-reports/fraud-in-cohesion-6-2019/en/

[7] Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO

[8] A se vedea, în dreptul intern, și OUG nr. 8/2019 privind unele măsuri pentru aplicarea Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO), Monitorul Oficial, Partea I nr. 137 din 20 februarie 2019.

[9] Art. 22 din Regulamentul (UE) nr. 2017/1939

[10] Art. 3 alin. 2 din Directiva (UE) 2017/1317