Omul de afaceri Gruia Stoica, condamnat la patru ani de închisoare într-un dosar cu fapte deja prescrise

Omul de afaceri Gruia Stoica, condamnat la patru ani de închisoare într-un dosar cu fapte deja prescrise

Tribunalul Iași l-a condamnat în primă instanță la patru ani de închisoare cu executare în dosarul privatizării firmei Transbordare Vagoane Marfă, condamnarea fiind una stranie în condițiile faptele sunt de acum 17 ani de zile și interveniseră prescripția răspunderii penale conform tuturor calculelor făcute pentru toți cei trimiși în judecată de DIICOT Iași în acest dosar

Decizia poate fi contestată cu apel la Curtea de Apel Iași.

 

Fratele lui Gruia Stoica, Vasile Didilă, a fost condamnat și el la 3 ani și 6 luni de închisoare cu executare, iar tatăl lui Gruia, Vasile Răducan a primit trei ani de închisoare cu suspendare. Privatizarea Transbordare Vagoane Marfă a avut loc în 2003, faptele penale imputate lui Gruia Stoica & co având o vechime de 17 ani de zile. 

În ceea ce privește prescripția răspunderii penale, avocatul lui Gruia Stoica, Ovidiu Budușan a arătat în concluziile scrise de ce termenul de prescripție generală a răspunderii penale pentru clientul său s-a împlinit încă din 2014 pentru cea mai gravă.

Astfel, în ceea ce îl privește pe inc. GRUIA STOICA rugăm instanța să constate că s-a împlinit prescripția generală a răspunderii penale, în sensul că nu a intervenit nicio cauză de întrerupere a cursului prescripției generale a răspunderii penale întrucât: nu există act de începere a urmăririi penale în cauză, respectiv nu există o rezoluție/ordonanță prin care să se fi dispus începerea urmăririi penale în conformitate cu prevederile art. 228, respectiv art. 203 Cod procedură penală (1968) („CPP 1968”);  inc. GRUIA STOICA nu i-a fost niciodată adus la cunoștință actul prin care s-a dispus începerea urmăririi penale, astfel încât efectul întrerupător de prescripție nu s-a produs, trimitem în acest sens la Decizia Curții Constituționale a României nr. 297/2018 în care se statuează că „întreruperea cursului termenului de prescripție a răspunderii penale devine eficientă, producându-și efectele, doar în condițiile existenței unor pârghii legale de încunoștințare a persoanei în cauză cu privire la începerea unui nou termen de prescripție. Or, o astfel de procedură de aducere la cunoștință poate consta tocmai în comunicarea acelor acte efectuate în cauză, ce au ca efect curgerea unui nou termen de prescripție a răspunderii penale.” (para. 24). Menționăm faptul că, că acest lucru rezultă și din faptul că prin Rezoluția de scoatere de sub urmărire penală din 23.06.2006 (f. 22-27, VOL. 1 DUP) cu privire la inc. GRUIA STOICA s-a dispus „neînceperea urmăririi penale”, o soluție ce nu ar fi fost posibilă dacă urmărirea penală ar fi fost începută și ar fi fost adusă la cunoștința inc. GRUIA STOICA. Astfel, în condițiile în care nu există un act întrerupător al cursului termenului de prescripție, prescripția generală a răspunderii penale raportat la dispozițiile art. 122 CP (1968), în ceea ce îl privește pe inc. GRUIA STOICA s-a împlinit pentru pretinsa infracțiune de constituire a unui grup infracțional organizat la data de 31.12.2014, pentru infracțiunea de evaziune fiscală la data de 31.12.2012, respectiv pentru infracțiunea de spălare a banilor la data de 19.12.2013, după cum rezultă din tabelul de mai jos”, scrie Ovidiu Budușan în concluziile depuse la Tribunalul Iași. 

Un calcul matematic arată că până și prescripția specială s-a împlinit în cazul omului de afaceri Gruia Stoica. Astfel, în cazul infracțiunii de grup infracțional organizat, unde maximul pedepsei celei mai grave infracțiuni din scopul grupului/max. special spălare de bani adică de la 10 ani 15 ani, prescripția specială s-a împlinit pe 31 decembrie 2019, pentru evaziune fiscală pe 31 decembrie 2016 iar pentru spălare de bani pe 19 decembrie 2018. 

 Mai mult, avocatul lui Gruia Stoica, a cerut Tribunalului Iași continuarea procesului penal și pronunțarea unei soluții pe fond de achitare a lui Gruia Stoica și a celorlați inculpați, arătând că acuzațiile DIICOT Iași nu se susțin. 

 

Redăm integral, mai jos, concluziile depuse de firma de avocatură Budușan&asociații prin avocatul Ovidiu Budușan, în care se analizează lipsa temeiniciei acuzațiilor aduse lui Gruia Stoica:

 

18. Potrivit Rechizitoriului inc. GRUIA STOICA este acuzat de săvârșirea unei pretinse fapte de evaziune fiscala constând în aceea că ar fi dispus înregistrarea în evidențele contabile ale Grup Feroviar Român („GFR”) cheltuielile cu subînchirierea vagoanelor pentru transport pe calea ferata de la RAPID COM SRL („RAPID”), așadar că ar fi dispus înregistrarea cheltuielilor ocazionate de asigurarea folosinței unui număr de 331 vagoane de transport pe calea ferată, rezultând în acest fel un pretins prejudiciu pentru bugetul de stat în sumă de 8.243.552 RON, din care 5.617.836 RON, reprezentând impozit pe profit suplimentar și 2.625.716 RON reprezentând TVA.

 Caracterul real al cheltuielilor realizate, în condițiile în care GFR a utilizat toate aceste 331 vagoane în activitatea sa pentru transport al mărfurilor pe calea ferată.
19. Potrivit Rechizitoriului, f. 14-15, contractul de subînchiriere ar fi fictiv cel puțin în parte, în condițiile în care RAPID nu ar fi putut închiria de la GRAMPET SA („GRAMPET”) decât un număr de 190 vagoane, respectiv „cu toate acestea, din analiza materialului probator rezultă că întregul contract de subînchiriere este fictiv, singurul scop al acestuia fiind cel de evitare sau diminuare a plății impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat”.
20. Or, se impune să menționăm că nu există o trimitere la acest așa zis material probatoriu, de natură să releve faptul că vagoanele obiect al contractului nu au existat, respectiv că acestea nu ar fi fost folosite de către GFR în activitatea sa.
21. Dimpotrivă, probatoriul administrat în cauză relevă tocmai contrariul, respectiv:
a) Contractul de înscriere a vagoanelor de marfă private în parcul de vagoane al companiei naționale „Căile Ferate Bulgare” (f. 223-232, VOL. 19 DUP) relevă că GRAMPET avea înscrise în Bulgaria un număr de 285 vagoane și nu 190 vagoane cum în mod greșit reține expertul desemnat la f. 194-195 din Raportul de expertiză, respectiv procurorul de caz la f. 14 a Rechizitoriului, în condițiile în care același expert reține în planșa figurativă de la Obiectivul nr. 5 rețină că GRAMPET a achiziționat din Bulgaria un număr de 285 vagoane (f. 33, VOL. 47 DUP), și că acesta deține ca urmare a achizițiilor efectuate în perioada 506 vagoane (f.21, VOL. 47 DUP);
b) Documentele de achiziție vagoane, facturi și documente de livrare a vagoanelor achiziționate de GRAMPET de la diverși furnizori relevă achiziția de către GRAMPET de vagoane pentru transport marfă pe calea ferată (f. 57-92, VOL. 21 DUP), chiar opisul volumului 21 consemnează „Acte de proveniență a 549 vagoane aparținând SC GRAMPET SA”;
c) Scrisorile de trăsură existente la dosarul cauzei (contractele de transport) semnate de beneficiarii serviciilor de transport, cum ar fi: SNP PETROM (f. 233-237, VOL. 19 DUP; f. 32-248, VOL. 49 DUP), în care sunt identificate cu număr aceste vagoane cisternă relevă faptul că aceste vagoane au existat și au fost utilizate de către GFR pentru activitatea de transport mărfuri pe calea ferată;
d) Documentele de achiziție de către GFR de vehicule feroviare și autorizațiile emise pentru acestea și pentru activitatea de transport pe calea ferată (f. 240-296, VOL. 19 DUP) relevă faptul că GFR deținea vehiculele necesare pentru a utiliza în activitatea de transport vagoanele închiriate de la RAPID, respectiv că GFR era autorizat pentru aceste activități;
22. Așadar, pe de-o parte probatoriul administrat în cauză, respectiv cu preponderență înscrisuri emanând de la terțe părți, autoritățile bulgare și beneficiarii serviciilor de transport relevă că GRAMPET putea dispune de cele 331 vagoane cisternă, respectiv că aceste vagoane cisternă au fost utilizate de către GFR în cadrul activității sale pentru realizarea de servicii de transport pentru terțe părți.
23. În plus, se impune să menționăm că nu există nicio probă că (i) GFR iși putea asigura folosința vagoanelor în cauză pe altă cale (prin încheierea de contracte cu alți furnizori) și (ii) nici Ministerul Public și nici expertul desemnat nu contestă prețul stabilit și plătit de GFR pentru utilizarea vagoanelor.
24. Nu în ultimul rând, menționăm că, aceste cheltuieli înregistrate de către GFR au făcut obiectul verificărilor organelor fiscale care nu au reținut deficiențe de natură fiscală, trimitem în acest sens la: Raportul de inspecție fiscală nr. 7783/01.08.2005 la RAPID pentru perioada 2000 - 2005 întocmit de către DGFR Galați (f. 110-187, VOL. 2 DUP; f. 15-34, VOL. 35 DUP), Raportul de inspecție fiscala nr. 73327/13.06.2005 întocmit de DGFP București GFR pentru perioada 26.10.2001 – 31.03.2005 (f. 154-195, VOL. 21 DUP); Raport din 07.09.2004 întocmit de ANAF – Direcția de Control Prahova urmare a adresei ANAF – DGFMB nr. C65871/05.08.2004 la GFR; Raportul de inspecție fiscală nr. 4370/01.07.2005 cu privire la GFR.
25. Mai mult, la cererea organelor de urmărire penal, organele de control fiscal a dispus reverificarea/verificări suplimentare referitoare la aceste aspecte care au condus la aceleași concluzii.
26. Nu în ultimul rând, trebuie să precizăm că GFR era îndreptățită să înregistreze și să deducă cheltuielile efectuate cu asigurarea folosinței vagoanelor de transport marfă, în conformitate cu prevederile art. 21 din Codul Fiscal, în condițiile în care aceste cheltuieli au fost efectiv realizate pe de-o parte și pe de altă parte fără a realiza aceste cheltuieli GFR nu putea obține veniturile din activitatea de transport pe calea ferată, venituri recunoscute și impozitate ca atare. Dacă susținerile Ministerului Public ar fi avut corespondent în realitatea obiectivă GFR nu ar fi avut cum să obțină venituri de la terțe persoane.
27. De altfel, aceste vagoane există și astăzi și pot fi oricând inspectate; în cadrul judecății fiind de altfel și solicitată proba cu expertiză tehnică având ca obiect identificarea și inspectarea acestor vagoane.

 Pretinsul prejudiciu constând în TVA nu există, suma de 2.625.716 RON TVA a fost achitată bugetului de stat de către RAPID chiar la momentul operațiunilor.
28. Încă de la început se impune să precizăm că TVA din facturile emise de către RAPID în baza contractului de subînchiriere vagoane apreciată ca fiind parte a pretinsului prejudiciu în prezenta cauză a fost achitată bugetului de stat de RAPID. Astfel, în prezenta cauză se califică ca fiind prejudiciu o sumă ce deja a fost achitată bugetului de stat, astfel încât nu există niciun prejudiciu produs bugetului de stat, TVA neputând fi solicitată de la ambele părți ale tranzacției.
29. Potrivit dispozițiilor art. 3 lit. a) din Codul fiscal (Legea nr. 571/2003) („Codul Fiscal”) obligațiile fiscale reglementate de Codul fiscal sunt supuse principiului neutralității („neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori şi capitaluri, cu forma de proprietate, asigurând condiții egale investitorilor, capitalului român şi străin”).
30. Stabilirea unui presupus prejudiciu reprezentând TVA contravine principiului neutralității. Taxa pe valoarea adăugată (TVA) este un impozit indirect care este aplicat asupra consumului general, motiv pentru care, consumatorul final al produselor/serviciilor este cel care suportă povara acestei taxe, respectiv persoana care suporta efectiv taxa din veniturile sale.
31. Subiecții impunerii (plătitorii taxei), însă, sunt agenții economici care livrează bunurile şi prestează serviciile, respectiv persoanele juridice şi fizice care desfășoară activitatea economică şi sunt înregistrate în conformitate cu prevederile Codului fiscal ca plătitori de TVA.
32. Pentru fiecare operațiune economică derulată între un vânzător şi un cumpărător (prestator/beneficiar, în cazul prestării de servicii), în toate situațiile vânzătorul colectează TVA, aceeași TVA fiind dedusă de cumpărător. La nivelul bugetului de stat, din această operațiune nu se obține un venit (al bugetului), deoarece taxa plătită de vânzător este dedusă de cumpărător, deductibilitatea operând fie prin diminuarea taxei de plată dacă contribuabilul a efectuat operațiuni de vânzare în urma cărora a colectat TVA, fie prin rambursarea de la buget a TVA plătită furnizorului. Deci TVA este plătită de cumpărător, vânzătorului, care la rândul lui o plătește la bugetul de stat. În același timp, cumpărătorul recuperează taxa plătită vânzătorului, de la bugetul de stat fie prin deducerea ei din taxa colectată, fie prin rambursare, astfel încât din tranzacția respectivă, încasarea netă la bugetul de stat este nulă.
33. Precizăm că, dreptul de a deduce TVA plătită este condiție obligatorie a mecanismului TVA, în jurisprudența sa Curtea de Justiție a Uniunii Europene arată că:
(i) „măsurile pe care statele membre au posibilitatea să le adopte în temeiul articolului 273 din Directiva TVA în vederea colectării în mod corect a taxei și a prevenirii evaziunii fiscale nu trebuie să depășească ceea ce este necesar pentru atingerea unor astfel de obiective și nu trebuie să pericliteze neutralitatea TVA‑ului” (a se vedea cauza C-153/11 Klub OOD și cauza C‑385/09 Nidera Handelscompagnie).
(ii) „dreptul de deducere prevăzut la articolele 167 și următoarele din Directiva 2006/112 face parte integrantă din mecanismul TVA‑ului și, în principiu, nu poate fi limitat. Acesta se exercită imediat pentru totalitatea taxelor aplicate operațiunilor efectuate în amonte” (cauza C-368/09 Pannon Gép Centrum) ;
(iii) „dreptul de deducere prevăzut la articolul 17 alineatul (2) din această directivă, reoferindu-se la taxa aplicată în amonte pe bunurile sau pe serviciile utilizate de persoana impozabilă în scopul operațiunilor sale taxabile, vizează eliberarea integrală a întreprinzătorului de sarcina TVA‑ului datorat sau achitat pentru toate activitățile sale economice. În consecință, sistemul comun de TVA garantează perfecta neutralitate în ceea ce privește sarcina fiscală a tuturor activităților economice, cu condiția ca activitățile menționate să fie, în principiu, ele însele supuse la plata TVA‑ului” (cauza C-174/08 NCC Construction Danmark) .
34. Or, în cauză dubla solicitare a TVA atât de la vânzător (RAPID care a și plătit-o), cât și de la cumpărător (GFR) constituie o încălcarea a principiului neutralității, ce presupune că TVA se achită o singură dată pe lanțul de tranzacționare; în speță TVA fiind deja achitată de către RAPID.

 Caracterul nelegal al reconsiderării operațiunii comerciale dintre GFR și RAPID
35. Pretinsa infracțiune de evaziune fiscală și pretinsul prejudiciu au la bază o recalculare a impozitului pe profit la nivelul GFR prin trimitere la dispozițiile art. 11 Cod Fiscal, în vigoare la data faptelor (f. 174 din Raportul de expertiză).
36. Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 2 Cod fiscal (forma în vigoare începând cu data de 01.01.2010, considerată în mod greșit ca fiind aplicabilă și unor operațiuni derulate în anul 2004) „în cadrul unei tranzacții între persoane române şi persoane nerezidente afiliate, precum şi între persoane române afiliate, autoritățile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane, după cum este necesar, pentru a reflecta prețul de piață al bunurilor sau al serviciilor furnizate în cadrul tranzacției”.
37. Din această perspectivă, trebuie să subliniem nelegalitatea recalculării impozitului pe profit în condițiile în care prin Norma 1 din Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal aprobat prin HG nr. 44/2004, introdusă prin H.G. nr. 1840/2004, s-a stabilit după cum urmează „autoritățile fiscale din România pot, în scopul calculării obligațiilor fiscale ale persoanelor afiliate, să reconsidere evidențele persoanei afiliate din România, în scopul examinării fiscale, dacă în urma relațiilor speciale dintre persoana afiliată română și cea străină aceste evidențe nu reflectă profiturile reale impozabile ce provin din România. Nu se efectuează reconsiderarea evidențelor persoanelor afiliate atunci când tranzacțiile dintre asemenea persoane au loc în termeni comerciali de piață liberă, precum și în cazul tranzacțiilor între persoane juridice române afiliate.(...)”.
38. Așadar anterior anului 2010, reglementările fiscale din România (Normele metodologice date în aplicarea art. 11 alin. 2 Cod Fiscal (aprobate prin HG nr. 44/2004 şi completate prin HG nr. 1840/2004), prevăd explicit interdicția externalizării profiturilor în străinătate, de aceea mecanismul reconsiderării tranzacțiilor și ajustării prețului nu poate fi utilizat în relațiile dintre persoane juridice române indiferent dacă acestea sunt sau nu persoane juridice afiliate în sensul legii fiscale. Or, în cauza de față atât GFR, cât și RAPID sunt persoane juridice române, iar RAPID a achitat bugetului de stat taxele și impozitele pe care le datora.
39. Mai mult, legea în vigoare de care ar fi trebuit să țină cont atât procurorul de caz, cât și expertul desemnat (care însă nu deținea calitatea cerută de lege de a efectua expertiza dispusă în cauză, respectiv nu deținea calitatea de consultant fiscal, singura calitate ce îi permitea să facă o analiză a incidenței legislației fiscale), respectiv dispozițiile pct. 22 din Normele metodologice de aplicare a dispozițiilor art. 11 alin. 2 din Codul fiscal prevăd că reconsiderarea unei tranzacții la una dintre părți trebuie să fie obligatoriu urmată de reconsiderarea tranzacției și la cealaltă parte, ceea ce în cauză nu s-a realizat; în concret, dacă operațiunea este considerată ca fiind fictivă la nivelul GFR pentru a nu recunoaște cheltuială, atunci aceasta ar trebuie să fie fictivă și la nivelul RAPID ceea ce s-ar traduce în aceea că acesta a achitat bugetului de stat taxe și impozite pe care nu le-ar fi datorat, însă organele fiscale prin numeroasele acțiuni de control au stabilit că aceste venituri există și că RAPID a achitat în mod corect către bugetul de stat taxele și impozitele datorate.

IV. NU EXISTĂ PRETINSA FAPTA DE SPĂLARE A BANILOR DE CARE ESTE ACUZAT INC. GRUIA STOICA
 Faptele de spălare a banilor nu pot fi anterioare infracțiunii predicat
40. În conformitate cu încheierea din 20.11.2019, prin care a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inc. Gruia Stoica în conformitate cu HP nr. 16/2016, în sensul că infracțiunea de spălare a banilor nu este susceptibilă de formă continuată, singura faptă cu relevanță juridică fiind prima faptă care îndeplinește condițiile de tipicitate ale infracțiunii de spălare a banilor.
41. Or, în ceea ce îl privește pe inc. GRUIA STOICA potrivit Rechizitoriului fapta de spălare de bani s-ar fi consumat când inc. GRUIA STOICA „a semnat (...) la data de 19.12.2003, în calitate de reprezentant al SC GRAMPET SA, contractul de închiriere vagoane către SC RAPID COM SRL, în scopul de a crea aparența de legalitate a contractului subsecvent, de subînchiriere vagoane către SC GFR SA, ajutând astfel la disimularea originii ilicite a sumelor de bani transferate din contul SC GFR SA în contul SC RAPID COM SRL (inclusiv suma de 8.243.552 RON provenită din infracțiunea de evaziune fiscală aferentă contractului de subînchiriere)”.
42. Cu privire la această faptă, solicităm instanței să constate că:
a) această pretinsă faptă de spălare a banilor proveniți din infracțiunea de evaziune fiscală este anterioară chiar pretinsei infracțiuni de evaziune fiscală, ce potrivit Rechizitoriul s-ar fi produs în intervalul 31.03.2004-31.12.2004 (f. 35 din Rechizitoriu);
b) or, este evident că nu poate exista o acțiune de spălare a banilor, „de disimulare a originii ilicite a sumelor de bani transferate din contul SC GFR SA în contul SC RAPID SOM SRL” nu se poate produce mai înainte de a se produce infracțiunea predicat, în speță evaziunea fiscală;
c) fapta de semnare la data de 19.12.2003 a contractului de închiriere vagoane, în măsura în care celelalte condiții prevăzute de lege ar fi îndeplinite (ceea ce nu se întâmplă în cauza de față) ar putea constitui cel mult un act preparator al infracțiunii de evaziune fiscală de care este acuzat inc. GRUIA STOICA; cu mențiunea că potrivit dispozițiilor art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 nu se pedepsesc .
43. Mai mult, astfel cum am arătat și mai sus în condițiile în care infracțiunea de evaziune fiscală de care este acuzat inc. GRUIA STOICA, infracțiune predicat, nu există, nu poate exista nici infracțiunea spălare a banilor proveniți din această pretinsă infracțiune de evaziune fiscală.

 Caracterul inapt al operațiunilor prezentate în Rechizitoriu în a realiza elementul material al infracțiunii de spălare de bani
44. Deși potrivit HP nr. 16/2016 din perspectiva încadrării juridice nu prezintă relevanță, pentru a releva caracterul nelegal și nefundamentat al acuzațiilor aduse inc. GRUIA STOICA prin Rechizitoriu.
45. Astfel, cu privire la faptul că inc. GRUIA STOICA „a semnat (...), alături de inculpații Didilă Vasile și Răducan Vasile, hotărârea AGA nr. 7/27.06.2005 de majorare a capitalului social al SC GFR SA, pentru a justifica încasarea de la SC RAPID COM SRL a sumei de 120.250.000.000 ROL [n.n. 12.025.000 RON], disimulând astfel proveniența sumei de 8.871.394,9 RON (prejudiciul total al evaziunii fiscale), prin crearea aparenței că prezența acestei sume în contul SC GFR SA este justificată de o infuzie de capital a unei societăți terțe”, înțelegem să arătăm că aceste acte/fapte nu pot constitui prin natura lor acte de spălare a banilor.
46. Astfel, hotărârea AGA nr. 7/27.06.2005 nu realizează niciuna din modalitățile alternative descrise la art. 23 alin. (1) lit. a) si b) din Legea nr. 656/2002, în condițiile în care:
a) prin AGA nr. 7/27.06.2005 (f. 141-142, VOL. 21 DUP) s-a aprobat majorarea capitalului social al GFR cu suma de 18.650.146.500 ROL prin includerea în capitalul social rezervelor constituite din parte din primele de emisiune reflectate în contabilitatea GFR. Așadar, nu este vorba de o majorare de capital ce ar fi fost efectuată în baza vreunui transfer de bani primit de GFR de la RAPID, sumele existau deja în conturile GFR.
b) operațiunea de includere în capitalul social a rezervelor reprezentând prime de emisiune:
- nu reprezintă niciun schimb sau transfer de bunuri, banii erau și au rămas în continuare proprietatea GFR. Contrar celor reținute de Ministerul Public nu există o incorporare a bunurilor provenite din infracțiune în patrimoniile proprii ale inculpaților în condițiile în care (i) chiar și fără includerea în capitalul social sumele din rezerve ar fi fost distribuite acționarilor și (ii) valoarea participaților se determină în raport de patrimoniul companiei și nu raportat la valoarea nominală a acestora;
- nu poate constitui ascundere sau disimulare a provenienței câtă vreme operațiunile sunt făcute prin acte publice care trimit direct la proveniența acestora;
- nu exista nicio schimbare în legătură cu proprietatea asupra bunurilor sau drepturilor asupra acestora în condițiile în care (i) sumele rămân în proprietatea GFR și (ii) nu sunt constituite drepturi noi cu privire la aceste sume în favoarea acționarilor după cum am menționat si mai sus.
c) suma cu care s-a majorat efectiv capitalul social este 18.650.146.500 ROL și nu 120.250.000.000 ROL cum rezultă din Rechizitoriu, fiind așadar de aproximativ 6 ori mai mică decât suma ce se pretinde că ar fi fost justificată prin această operațiuni, respectiv de 5 ori mai mică decât pretinsul prejudiciu (suma a cărei origine ilicită urma să o disimuleze).
47. Prin hotărârea AGA nr. 19/24.11.2004 (f. 212-213, VOL. 16 DUP) s-a aprobat majorarea capitalului social al Transbordare Vagoane Marfă „GFR-TVM” SA („TVM”) de către acționarul majoritar GFR cu suma de 22.000.000.000 ROL (2.200.000 RON).
48. La nivelul anului 2004, GFR era o companie cu o cifră de afaceri semnificativă, astfel este lipsit de fundament a susține că sumele de bani cu care a contribuit la capitalul social al TVM ar fi provenit de la RAPID, în condițiile în care banii sunt fungibili și GFR a înregistrat în perioada de referință mai multe operațiuni de încasare și plată cu entități diferite.
49. Nu, în ultimul rând se impune să precizăm că astfel cum sunt descrise în Rechizitoriu pretinsele acte materiale de spălare a banilor ar putea constitui cel mult acte ale pretinselor infracțiuni de evaziune fiscală, doctrina și practica judiciară în materie fiind constantă în a aprecia că acțiunile întreprinse de autorul infracțiunii predicat, evaziune fiscală, pentru a-și asigura beneficiul infracțional nu constituie spălare de bani.

 Infracțiunile predicat din care ar proveni sumele ce se pretind a fi spălare nu există
50. Nu vom relua considerațiile de mai sus cu privire la faptul că pretinsa infracțiune de evaziune fiscală reținută în sarcina inc. GRUIA STOICA în legătură cu cheltuielile înregistrate în legătură cu asigurarea folosinței unui număr de 331 vagoane cisternă închiriate de la RAPID, însă înțelegem să învederăm instanței că nici pretinsa evaziune fiscală în legătură cu serviciile de consultanță contractate de TVM de la RAPID nu există întrucât:
a) în fapt, pretinsa fictivitate a serviciilor este justificată pe o pretinsă lipsă de utilitate sau necesitate a serviciilor; or, utilitatea sau necesitatea prestațiilor sunt elemente ce interesează exclusiv din punct de vedere fiscal sub aspectul caracterului deductibil al cheltuielii; în concret, prin Rechizitoriu ce se reproșează este „plata unui serviciu inutil”;
b) necesitatea și utilitatea sunt chestiuni de natura pur subiectivă;
c) din perspectiva textului de incriminare, art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 ceea ce interesează este existența în realitatea obiectivă a prestațiilor/a cheltuielilor înregistrate, independent de natura acestor cheltuieli fie ele deductibile sau nu;
d) raționamentul Ministerului Public are la bază o flagrantă lipsă de înțelegere a oricărei realități economice, astfel:
- redarea în conținutul raportului de consultanță a unor elemente de natură economică cuprinse în documentația pregătită în vederea privatizării (respectiv pasaje din raportul pregătit de Societatea Generala a Experților Tehnici București) este pe deplin justificată de nevoie înțelegerii situației economice anterioară privatizării pentru a propune măsuri de eficientizare a activității, în condițiile în care în chiar cuprinsul raportului pregătit pentru privatizare subliniază dificultățile economice cu care se confrunta compania;
- cu atât mai necesara era consultanța pentru noul acționar, cu cât imediat după preluarea managementului de către aceasta cu cât:
(i) este de notorietate că erau scoase la privatizare doar acele active ale statului ce nu erau performante;
(ii) exista o nevoie de a identifica sursele pierderilor pe care le înregistrase compania până la privatizare, dacă acestea erau rezultatul unei probleme structurale (cu privire la gestiunea costurilor/cheltuielilor), ale unui context de piață nefavorabil, deficiențe de management etc.;
(iii) potențialul real al companiei, nevoi si posibilitatea de a extinde operațiunile, de a crește veniturile, marja de creștere. Profitabilitatea unei companii de la un anume moment nu este de natură să facă inutile demersurile efectuate pentru creșterea acestei profitabilități, ceea ce în fapt s-a chiar petrecut în legătură cu TVM, după cum rezulta din declarațiile martorilor audiați în cauză, ce au confirmat nu numai realitatea serviciilor de consultanță, dar și necesitatea și utilitatea acestora.
51. Considerațiile referitoare imposibilitatea reținerii unui prejudiciu cu titlu de TVA sunt aplicabile mutandis mutandis în condițiile în care și TVA din facturile emise de RAPID către TVM a fost achitată către bugetul de stat, așa cum se reține și în Raportul de expertiză.
52. Similar, considerațiile făcute la capitolul III de mai sus cu privire la nelegalitatea ajustării înregistrărilor cu privire la relațiile dintre societăți afiliate, respectiv doar la una din părțile implicate în tranzacție sunt de asemenea aplicabile și vă solicităm să le aveți în vedere și în ceea ce privește pretinsa evaziune în legătură cu înregistrarea de TVM a cheltuielilor aferente serviciilor de consultanță.
53. De altfel, menționăm și că tranzacțiile dintre TVM și RAPID au făcut de asemenea obiectul a numeroase verificări efectuate de organele fiscale, care și de această dată au conchis că nu există deficiențe și că serviciile sunt reale, trimitem în acest sens la: procesul verbal nr. 8487/18.05.2005 emis de DGFP Iași cu privire la TVM (f. 20-39, VOL. 2 DUP); proces verbal nr. 4379/03.05.2005 emis de DGFP Galați cu privire la RAPID (f. 42-74, VOL. 2 DUP); Nota de constatare nr. 201450/19.04.2005 emisă de Garda Financiară Galați (f. 77-89, VOL. 2 DUP); 4. Adresa Gărzii Financiare Galați, nr. 201339/Gr/21.04.2005 cu privire la verificare realizată la RAPID (f. 76, VOL. 2 DUP); Adresa DGFP Galati nr. 15571/2568/01.08.2005 cu privire la rezultatele controlului efectuat la solicitarea organelor de poliție la RAPID (f. 110-114, VOL. 2 DUP); procesul verbal nr. 4379/03.05.2005/28.04.2005 emis de DGFP Galați (f. 35-115, VOL. 35 DUP).

V. NU EXISTĂ PRETINSA FAPTĂ DE CONSTITUIRE A UNUI GRUP INFRACȚIONAL ORGANIZAT
54. Prin Rechizitoriu inc. GRUIA STOICA a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat constând în aceea că: „în cursul anului 2003, împreună cu inculpații Didilă Vasile și Răducan Vasile, a stabilit și a pus în aplicare un plan de acțiune elaborat pe termen lung, în scopul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală și spălare a banilor, prin utilizarea mai multor societăți comerciale controlate de cei trei inculpați, grup ce a acționat în perioada 2003-2005” (f. 35 din Rechizitoriu).
55. Astfel, cu privire la această acuzație rugăm instanța să aibă în vedere că prin încheierea nr. 44/22.07.2016 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Iași (dosarul nr. 8056/99/2015/a1) „faptele de evaziune fiscală nu puteau constitui infracțiune scop al unui grup infracțional organizat la momentul săvârșirii pretinsei fapte de evaziune fiscală”.
56. Prin OUG nr. 54/2010 privind unele măsuri pentru combaterea evaziunii fiscale, dispozițiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003 au fost modificate și completate pentru a introduce în scopul legii mai sus menționate, respectiv în scopul infracțiunii de grup organizat, exclusiv infracțiunile de evaziune fiscală, precum și celelalte infracțiuni din Codul Vamal (altele decât contrabanda). În consecință, pretinsa faptă de evaziune fiscală reținută în sarcina inc. GRUIA STOICA, nu poate intra în scopul unui grup infracțional organizat ce ar fi acționat în perioada 2003-2005.
57. În fapt, pretinsa infracțiune de grup infracțional organizat este descrisă exclusiv prin trimitere la relațiile de rudenie dintre inculpați și „încrederea pe care cei trei o manifestau unul față de celălalt” astfel cum se reține în Rechizitoriu. Or, relația de încredere între copii și părinți, respectiv între frați reprezintă o chestiune de normalitate și nu îi poate fi conferită valențe ilicite.
58. O faptă concretă poate să atragă răspunderea penală dacă poate fi încadrată în tiparul stabilit de norma de incriminare. Premisa esențială pentru examenul de tipicitate o constituie identificarea elementelor prin prisma cărora se va analiza concordanța dintre fapta comisă de inculpat şi modelul descris de legiuitor în norma de incriminare. În consecință, tipicitatea reprezintă corespondența dintre fapta concret săvârșită de o persoană şi modelul abstract construit de legiuitor în norma de incriminare. Astfel, tipicitatea asigură în primul rând respectarea principiului legalității incriminării, căci o faptă concretă poate fi sancționată numai dacă ea se regăsește în descrierea realizată de o normă penală. În același timp, tipicitatea poate contribui la respectarea principiului minimei intervenții, căci dintre diferitele acțiuni ce se dovedesc la un moment dat antijuridice (contrare ordinii de drept), legiuitorul trebuie să le aducă în sfera dreptului penal numai pe acelea care nu pot fi prevenite eficient prin mijloacele altor ramuri de drept (ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni în materie penală, Decizia nr. 10/2015 privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând modalitatea de interpretare a dispozițiilor art. 367 alin. (1) şi (6) din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389/4 iunie 2015).
59. Astfel, apreciem că nu sunt îndeplinite cerințele de tipicitate a infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, în condițiile în care nu exista nicio structură organizatorică la nivelul pretinsului grup infracțional ce ar fi fost format din cei trei inculpați; Rechizitoriul nu descrie care ar fi fost rolurile fiecăruia dintre cei trei inculpați în cadrul pretinsului grup infracțional organizat. Ministerul Public se limitează în Rechizitoriu să arate că „modul de afiliere stabilit se suprapune peste structura grupului infracțional” (f. 9 din Rechizitoriu), in condițiile in care la f. 5 reține că „toate deciziile importante (...) se luau de cei doi frați”, respectiv ca „niciunul dintre inculpați nu deținea o majoritate absolută, astfel încât niciunul nu ar fi putut acționa singur”.
60. În realitate ceea ce Ministerul Public descrie este o pretinsă coparticipare a inculpaților la pretinsele infracțiuni de evaziune fiscală și spălare a banilor.
61. Mai mult, pretinsa participare a inculpaților la pretinsele infracțiuni nu au la bază niciun suport probator, aspect ce rezulta din (f. 31 din Rechizitoriu):
a) referirea generica la „ansamblu probatoriului administrat”, ce astfel cum se poate vedea din chiar cuprinsul Rechizitoriului este utilizată atunci când procurorul de caz nu poate identifica vreun mijloc de proba concret la care sa se poată face trimitere;
b) niciuna din persoanele audiate in cauza nu a relevat vreo participare a inc. GRUIA STOICA cu privire la operațiunile/raporturile economice descrise in Rechizitoriu, dincolo de relevarea calității de acționar.
62. Nu în ultimul rând se impune să arătăm că lipsește și scopul pentru care s-ar fi constituit pretinsul grup infracțional, în condițiile în care nu există infracțiunile despre care se reține în Rechizitoriu că ar intra în scopul grupului după cum am arătat pe larg mai sus.

VI. CONSTITUIREA DE PARTE CIVILĂ DIN CAUZĂ NU ÎNDEPLINEȘTE CERINȚELE DE LA ART. 2 CPP
63. Prin adresa din 05.02.2015 (f. 113, VOL. 52 DUP), Direcția Generală Juridică se arată că „în baza art. 20 Cod proc. Agenția Națională de Administrare Fiscală în calitate de reprezentant al Statului Român se constituie parte civilă în dosarul mai sus menționat cu suma de 9.160.878,97 lei reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat”.
64. Așa-zisa constituire de parte civilă a Direcției Generale Juridice - ANAF încalcă în mod evident prevederile art. 20 alin. (2) CPP, fiind totalmente informe, nu există nici măcar o mențiune cu privire la motivele și probelor pe care se întemeiază această „constituire de parte civilă”.
65. Prin urmare, raportat la dispozițiile art. 20 alin. (2) CPP, adresa ANAF – Direcția Generală Juridică nu poate reprezenta o constituire de parte civilă valabilă.
66. Precizările făcute ulterior de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, în nume propriu sau în calitate de mandatar al Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București (așa cum se arată în cuprinsul precizărilor menționate) nu pot acoperi lipsurile adresei din 05.02.2019 întrucât nici Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și nici Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București nu au calitatea cerută de lege pentru a formula astfel de precizări în condițiile în care:
a) art. 66 alin. 2 lit. a) din Regulamentul de Organizare și Funcționare al aparatului propriu al Agenției Naționale de Administrare Fiscală aprobat prin Ordinul nr. 563/01.04.2014 al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală („ROF ANAF”) „Obiectul de activitate al Direcției Generale Juridice constă în: a) reprezentarea Agenției și/sau a Statului Român în fața instanțelor de judecată și a altor organe cu atribuții jurisdicționale”;
b) art. 67 alin. (14) din ROF ANAF „Direcția Generală Juridică este organizată și funcționează în subordinea președintelui Agenției și are următoarele atribuții, sarcini și responsabilități: (...) (14) reprezintă, prin consilieri juridici mandatați (...) Agenția și statul în fața instanțelor și organelor de urmărire/cercetare penală, în vederea apărării intereselor instituției și ale statului român”; (15) întocmește toate actele cu caracter juridic necesare reprezentării Agenției, în nume propriu sau în reprezentarea statului român, în procesele aflate pe rolul instanțelor și al celorlalte organe cu atribuții jurisdicționale”;
c) art. 65 lit. e) și respectiv art. 72 (1), (7), (8) și (16) din ROF la nivelul Direcției Generale Juridice exista și există și în prezent organizat Serviciul Juridic Cauze Penale între atribuțiile căruia se regăsesc și următoarele: „întocmește, prin consilieri juridici, actele procedurale necesare apărării intereselor Agenției și/sau Statului Român în vederea prezentării lor în fața instanțelor de judecată și a organelor de cercetare penală în dosarele pe care le instrumentează”, respectiv „monitorizează soluționarea dosarelor penale (cercetare penală/cercetare judecătorească) în vederea valorificării/încasării prejudiciilor provenite din infracțiuni”.
67. În aceeași măsură, precizările făcute la 28.03.2019, prin care se arată că „ANAF s-a constituit parte civilă cu suma de 9.160.878,97 lei, reprezentând TVA și impozit pe profit, la solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Structura Centrală, având la bază Raportul de Expertiză Contabilă Judiciară dispusă în cauză prin ordonanță și întocmit de expertul contabil judiciar Marcu Marlena și expertul contabil parte Stoica Filip, în cuprinsul căruia se menționează faptul că, facturile fiscale aferente tranzacțiilor comerciale nu au fost înregistrate” nu pot fi primite pentru a complini lipsurile „constituirii de parte civilă”, în condițiile în care acestea au fost făcute cu depășirea termenului imperativ prevăzut de art. 20 alin. (5) CPP de către ANAF- Direcția Generală Juridică.

VII. CARACTERUL NEÎNTEMEIAT AL ACȚIUNII CIVILE
68. În ceea ce privește fondul acțiunii civile rugăm instanța să constate că întrucât nu există infracțiunea de evaziune fiscală de care este acuzat inc. GRUIA STOICA nu există fapta ilicită ca temei al acțiunii civile exercitate în procesul penal, art. 19 alin. (1) CPP.
69. Pentru soluționarea acțiunii civile pe fond, solicităm respectuos să aveți în vedere și considerațiile de mai sus cu privire la:
a) faptul că pretinsul prejudiciu constând în TVA nu există, TVA fiind deja achitată de către RAPID COM;
b) nu se poate stabili un prejudiciu din reconsiderarea tranzacțiilor între entități române afiliate, cu titlu de diferență impozit pe profit la nivelul anului 2004.
70. Nu în ultimul rând vă solicităm să aveți în vedere că în cauză nu există un suport probator pentru pretinsul prejudiciu reținut în Rechizitoriu în condițiile în care:
a) în cauză nu a fost efectuată o expertiză în specialitatea fiscalitate, în condițiile în care expertul desemnat, dna. MARCU MARLENA, nu deținea calitatea de consultant fiscal, calitate obligatorie pentru ca un expert să se poată pronunța asupra aspectelor de fiscalitate în conformitate cu hotărârea nr. 1909/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a statuat că:
 odată cu reglementarea profesiei de consultant fiscal prin O.G. nr. 71/2001 privind organizarea și exercitarea activității de consultanță fiscală, experții contabili ce nu dețin și calitatea de consultanți fiscali nu sunt competenți pentru realizarea de expertize fiscale;
 analizarea aspectelor tehnice de fiscalitate intră în competența exclusivă a consultanților fiscali potrivit dispozițiilor art. 3 din OG nr. 71/2001.
b) În cauză în legătură cu existența și întinderea pretinsului prejudiciu rezultant din pretinsa infracțiune de evaziune fiscală probele tehnice administrate sunt eminamente contradictorii.
71. Mai mult, în măsura în care veți aprecia că suntem în prezența unei constituiri de parte civilă făcută în mod valabil, rugăm instanța să constate caracterul netemeinic al acțiunii civile, în condițiile în care ANAF își întemeiază pretenții pe o cu totul altă faptă ilicită decât ce care face obiectul prezentei cauze, respectiv pretinsa „neînregistrare a facturilor aferente tranzacțiilor”.

VIII. ACȚIUNEA CIVILĂ ESTE PRESCRISĂ
72. Potrivit, art. 1 și 2 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală („CPF”) că în ceea ce privește colectarea sumelor de bani datorate bugetului de stat consolidat aceasta se face potrivit dispozițiilor CPF.
73. Prin Decizia Înaltei Curți de Justiție („ÎCCJ”) nr. 17/2015 prin care a fost soluționat recursul în interesul legii cu privire la soluționarea acțiunii civile în cauzele penale având ca obiect evaziune fiscală, s-a stabilit că acțiunea civilă, atașată acțiunii penale în cauze penale având ca obiect evaziune fiscală, are ca izvor de drept un raport de drept fiscal și nu răspunderea civilă delictuală și în consecință urmează a se judeca după regulile Codului de Procedură Fiscală.
74. Potrivit dispozițiilor art. 91 alin. 3 CPF, termenul de prescripție pentru obligații fiscale care ar rezulta din săvârșire unei fapte de natură penală se prescrie în termen de 10 ani.
75. Astfel cum rezultă din Rechizitoriu ultimul act material al pretinselor fapte de evaziune fiscală de care este acuzat inc. GRUIA STOICA ar fi fost săvârșit la data de 31.12.2004.
76. Potrivit art. 91 alin. 4 CPF, termenul de prescripție începe să curgă de la data săvârșirii pretinsei fapte. Așadar, termenul de prescripție a dreptului material la acțiune s-a împlinit la data de 31.12.2014, în condițiile în care în cursul curgerii prescripției nu a intervenit nicio întrerupere partea civilă neformulând nicio acțiune civilă înainte de anul 2015.
*
77. Se impune să menționăm că și aspectele de fondul acțiunii penale, respectiv aspectele privitoare la acțiunea civilă sunt pe deplin aplicabile și în ceea ce îi privește pe inc. VASILE DIDILĂ și VASILE RĂDUCAN.
***
Astfel, în considerarea celor de mai sus solicităm:
(1) În principal,
a) în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. 1 lit. a) Cod Procedură Penală („CPP”), achitarea inc. GRUIA STOICA pentru săvârșirea infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, faptă prev. de art. 367 alin. (1) și (3) Cod Penal („CP”), cu aplicarea art. 5 CP (lege penală mai favorabilă);
b) în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. 1 lit. a) CPP, achitarea inc. GRUIA STOICA pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 11 lit. c) din Legea nr. 84/1997, cu aplicarea art. 5 CP (ca lege penală mai favorabilă);
c) în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. 1 lit. a) CPP, achitarea inc. GRUIA STOICA cu privire la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 CP (lege penală mai favorabilă);
d) în temeiul art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) CPP respingerea acțiunii civile în principal ca neîntemeiată și în subsidiar ca fiind prescrisă;
e) ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse în cauză.
(2) În subsidiar,
a) în temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 lit. f) Cod procedură penală încetarea procesului penal cu privire la inc. GRUIA STOICA în ceea ce privește infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, evaziune fiscală și spălare a banilor pentru care este judecat ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale;
b) în temeiul art. 397 alin. (1) raportat la art. 25 alin. (1) și (5) CPP respingerea acțiunii civile în principal ca neîntemeiată și în subsidiar ca fiind prescrisă;
c) ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse în cauză.